Viața în cămin

Primul lucru la care m-am gândit când am venit la Integritas a fost: „Cum o să fie viața mea în cămin?” Mă așteptam ca trecerea de la libertatea deplină și confortul casei mele la un cămin plin de persoane necunoscute din toată țara, cu un program foarte strict, să fie grea și obositoare. Dar, spre surprinderea mea, nu a fost deloc așa.

Prima zi

După un drum lung cu mașina și multe temeri, am ajuns la începutul unui nou an școlar. Chiar din prima zi am cunoscut-o pe doamna Maria, pedagogul nostru pentru tot anul și i-am întâlnit pe toți colegii de cămin. Seara a urmat un altar special, în care fiecare dintre noi s-a prezentat, a spus motivul pentru care a venit la Integritas și câteva lucruri preferate, totul însoțit de cântări și rugăciuni.

Ziua de teroare

Nu a trecut mult timp până ce am început să ne înțelegem bine unii cu alții și să legăm prietenii. Relația cu colegii de cameră devenea tot mai bună, iar lucrurile păreau să meargă din ce în ce mai bine… până când a venit ziua de curățenie în cămin.
Încă de la început, doamna Maria ne-a impus reguli stricte în privința curățeniei. Miercurea era „ziua de teroare”, iar dușmanul tuturor era baia. Știam că dacă nu făceam curățenie lună – ca într-un hotel – urma să fim întorși să facem din nou curat sau să primim note mici.

Adaptarea 

Ce m-a ajutat personal să mă adaptez a fost faptul că am conștientizat că programul de aici nu este spre răul nimănui. Dacă respecți timpul alocat fiecărei activități, ajungi să fii mult mai productiv. De asemenea, doamna Maria a fost un mare sprijin pentru fiecare dintre noi, învățându-ne că „dacă nu vom fi credincioși în lucrurile mici, nu vom ajunge niciodată credincioși în cele mari”.

Căminul – un spațiu al formării 

Cu bune și cu rele, timpul a trecut, fiecare a crescut, iar viața de cămin a devenit o adevărată plăcere. De la gândul înspăimântător de a împărți camera cu niște străini, am ajuns să ne bucurăm de momentele de rugăciune, citit și chiar joacă împreună. A fost un proces, poate nu cel mai ușor pentru toată lumea, dar cu siguranță folositor pentru fiecare dintre noi.

Și uite așa, a trecut un an școlar plin de peripeții.

Privind în urmă, îmi dau seama cât de mult am crescut – nu doar în cunoștințe, ci mai ales ca om. Căminul nu a fost doar un loc în care am dormit și am respectat un program, ci un adevărat spațiu al formării: caracterul, credința, responsabilitatea și prietenia s-au împletit în fiecare zi petrecută aici.
Am învățat ce înseamnă să trăiești într-o comunitate, să pui nevoile celorlalți înaintea comodității personale și să îți asumi consecințele propriilor alegeri. Am descoperit că uneori disciplina e grea, dar rodul ei e dulce. Și poate cel mai important: am înțeles că Dumnezeu lucrează nu doar în momentele solemne, ci și în lucrurile simple – în curățenia de miercuri, în mesele luate împreună, în serile în care râdeam sau ne rugam împreună.

Acum, când privesc spre următorul an, nu mai am teama cu care am venit. Am în schimb speranță, recunoștință și convingerea că Integritas nu este doar un loc, ci o parte din cine devin.